‘’Cine știe ce este urda?
Pe vremuri, când dietetic mâncau doar oamenii bolnavi, în meniul post-hepatită erai îndopat cu brânză de vaci. Era slabă, fără gust și fără sare, dar extrem de nutritivă și ușor de digerat. Iar pentru cei cu probleme de inimă și colesterol crescut era indicată urda, cea mai neobișnuită formă de brânză.
Urda, o știu ciobanii, este un produs care se obține din coagularea zerului rămas după fabricarea altor forme de brânză (telemea, cașcaval, brânză de vaci). Pe zer l-ați văzut și voi cu siguranță dacă ați făcut vreodată brânză proaspătă în casă. Este acel lichid gălbui care rămâne și pe care de obicei îl aruncăm. Acest zer conține în principal apă și proteine din lapte, dar nu are niciun strop de grăsime. Pe vremuri era folosit pentru hrănirea altor animale din gospodărie (porci, oi), sau din el se făcea urdă.
Mult timp urda a fost considerată un fel de brânză de mâna a doua, fără gustul și savoarea pe care le are telemeaua. Obținută prin coagularea proteinelor rămase în zer, cu virtuți ce sunt la mare modă: are multe proteine, puțină grăsime și sare mai deloc.
In funcție de cât de bine e scursă, urda poate să fie fadă, sfărâmicioasă și aproape înnecăcioasă, de aceea de multe ori trebuie amestecată cu un pic de smântână sau unt. În varianta italienească se numește ricotta și este o bunătate de brânză, gustați și îmi veți da dreptate!
Acum există și în România producători care fac urdă tip ricotta, are consistență untoasă fără să fie grasă, e fină și delicată, cu un gust de lapte fiert în tuci la foc de lemne. Fie că o mâncați ca atare sau pusă în paste, pizza sau prăjituri, cu ricotta o să aduceți pe masă gustul de lapte de la țară, cu miros de fum și fân… Încă o dovadă că povestea laptelui nu se termină niciodată!’’, explică Mihaela Bilic pe pagina sa de facebook.
