Învățământul românesc, teoretic gratuit, a ajuns să se desfășoare pe bani mulți, în privat în afara orelor de curs. În timpul orelor, profesorii parcă nu își mai dau interesul să aducă toți elevii la rezultate cât mai bune și la un nivel superior, însă, după ore, în privat, se chinuie să scoată ce este mai bun din tineri, dar contracost.
Meditațiile sunt „la modă” și majoritatea părinților au ajuns să plătească școala, în particular. Anul școlar trecut, FISC-ul a înregistrat peste 11 000 de declarații ale profesorilor care au recunoscut veniturile din meditații. Totalul sumelor declarate depășește 169 de milioane de lei.
Conform situației de la ANAF, cele mai mari venituri nete declarate de profesori din meditaţii au fost realizate în Bucureşti – peste 40 de milioane de lei. Sibiu este pe locul 2 cu peste 15 milioane de lei, iar în judeţul Cluj – peste 14 milioane de lei. În Capitală, de exemplu, 1.935 de persoane au declarat venituri din meditații.
Cum de s-a ajuns în această situație, în contextul în care salariile din învățământ au crescut considerabil? Ce cod de conduită profesională respectă cadrele didactice dacă nu mai au respect pentru meseria aleasă, ci au transformat-o doar într-o afacere pe banii părinților? Potrivit Institutului Național de Statistică, după ultimele majorări salariale, câștigurile din învățământ sunt pe locul 7 în sistemul de stat, cu un salariu mediu net de 4.621 de lei.
