Ce nu se citește în știrile de presă
De câteva zile mass media întoarce pe toate fețele informația potrivit căreia Primul Ministru al României, Nicolae Ciucă, ar fi plagiat în teza sa de doctorat.
Sunt câteva aspecte care ne stârnesc curiozitatea:
În primul rând: de ce acum? Știm cu toții în ce situație ne aflăm ca țară, cu ce probleme grave ne confruntam și avem în față o coaliție care asigura o majoritate confortabilă care a început să lucreze. Premierul Ciucă si-a dat doctoratul în 2003, acum 19 ani. De ce acum?
În al doilea rând, superficialitatea celor care judecă o lucrare de cercetare științifică din 2003 cu instrumentele din anul 2022. Atunci nu existau soft-uri care să facă astfel de analize. Iar ritualul citării sursei unei lucrări științifice nu devenise o modalitate de stigmatizare și umilire publică.
În al treilea rând, ipocrizia celor care confundă deliberat similititudinea cu plagiatul. Softul care se folosește arată doar că textul respectiv seamănă izbitor cu un altul scris anterior. Deci, deocamdată s-au descoperit similititudini!
În al patrulea rând, ușurința cu care intelectuali pripășiți prin funcții mari etichetează deja lucrarea ca fiind plagiat. Adică, dacă în teză se citează o sursă dar lucrarea nu se regăsește la bibliografie este plagiat. Poate fi eroare materială, căci omul, deocamdată, este nevinovat.
În al cincilea rând, că tot copiem vestul, să revedem cazul președintei Comisiei Europene Ursula von der Leyen, acuzată de plagiat, și de răspunsul dat de Angela Merkel pe această temă.
În momentul în care citim că premierul României este acuzat că a plagiat este bine să avem în minte aceste aspecte, care ne pot ajuta să înțelegem mai bine contextul în care este pusă pe agenda media și este rostogolită această informație.
