Identitatea genetică merge mână în mână cu identitatea alimentară.
Spațiul alocat în supermarket produselor pentru diferitele intoleranțe alimentare a crescut alarmant. Oare am devenit cu toții intoleranți la mâncare, sau e doar o chestiune de modă și marketing?
Spre deosebire de alergiile alimentare care sunt grave, intoleranțele sunt mai degrabă o incapacitate a sistemului digestiv de a interacționa cu anumite produse. Simptomele sunt variate, de la inflamație cronică și disconfort abdominal, până la migrene și hipertensiune.
Pentru lumea medicală un lucru este cert: creșterea spectaculoasă a numărului de persoane cu intoleranțe alimentare are legătură cu schimbarea obiceiurilor alimentare, asta pe lângă factorii de mediu. Ne naștem cu un anumit “bagaj” enzimatic, specific pământului pe care am crescut și din care s-au hrănit strămoșii noștri. A fost nevoie de multe generații până când această identitate genetică și alimentară să fie stabilite. Introducerea în alimentație a unor produse pe care nimeni înaintea noastră nu le-a consumat, a dus la apariția acestor probleme de intoleranță.
Copiii noștri au ajuns să mănânce mai des avocado, fructul pasiunii, ananas și goji, decât pere, gutui, vișine sau merișoare. Ne e lene să alegem oasele din guvizii de Marea Neagră, așa că mâncăm somon și doradă din alte mări. Nici produsele lactate pe care le consumăm nu mai sunt “made in Romania”, câtă vreme preferăm laptele din Alpi pentru că e bio!
Înainte să ne plângem de atâtea intoleranțe alimentare, sfatul meu ar fi să reîncepem să mâncăm românește. Pentru că arborele nostru genetic crește sănătos și se hrănește doar din pământ românesc.’’, explică Mihaela Bilic pe pagina sa de facebook.
