”Cum să ne îngrășăm? Chiar dacă pare greu de crezut, există persoane care vor să se îngrașe. Și dacă până acum credeați că este greu de slăbit, aflați că este și mai greu să câștigi câteva kilograme pe cantar. Cum te lupți cu un metabolism risipitor, care irosește caloriile fără să facă rezerve de grăsime? Cum determini pe cineva să fie mâncăcios, când îl vezi că preferă tot ce este dietetic? Cum reușești să crești aportul alimentar la cineva care spune că s-a săturat după 3 linguri de mâncare sau, și mai grav, că a uitat de foame?
De ce nu se îngrașă o persoană slăbuță? Pentru că nu mănâncă suficient! Percepția pe care o avem despre cantitatea de mâncare consumată zilnic ține mult de psihologia individuală. Persoanele supraponderale au tendința să minimalizeze aportul caloric, să uite de ronțăielile dintre mese și să nu pună la socoteală fructele, sucurile sau alte gustări considerate sănătoase. La slăbănogi e pe dos: hiperbolizează și exagerează consumul! Fac declarații de genul “am mâncat ciocolată” uitând să spună că era vorba de un cubuleț sau “m-am umflat cu tocăniță”, deși în realitate au luat doar două guri. (…)
Preferința pentru dietetic este o altă trăsătură a celor subponderali. Nu e de mirare că nu se îngrașă, atâta vreme cat alegerile lor instinctive merg spre produsele cu puțin zahăr și puțină grăsime.
Când vrem să ne îngrășăm avem nevoie de un aport mare de calorii, de combinații și asocieri ușor de transformat în depozite de grăsime. Nu ne îngrășăm din iaurt, ciorbă, salată și carne la grătar ci din sosuri, tocături și prăjeli
Supraponderalii au o relație afectivă cu mâncarea, o iubesc și nu se pot detașa de ea, în timp ce subponderalii nu sunt atrași de mâncare…deci vor evita contactul cu ea!
Credeați că este vorba de nutriție? Ei bine, totul ține de psihologie și de emoții. Vreți să vă îngrășați? Atunci învățați să iubiți mâncarea”, explică nutriționistul Mihaela Bilic într-o postare pe pagina sa de Facebook.(foto:sanovita.ro)
